Mie08122020

Last updateJoi, 16 Ian 2020 4pm

Back Sunteți aici:Home Actual Actual Diverse Marea Neagră, în hărţile navigatorilor lumii. Insula Şerpilor - stânca stearpă despre care legenda spune că păstrează mormântul lui Achile, în hărţile ruseşti

Marea Neagră, în hărţile navigatorilor lumii. Insula Şerpilor - stânca stearpă despre care legenda spune că păstrează mormântul lui Achile, în hărţile ruseşti

marea neagraaaPasionaţii de istorie, geografie şi ştiinţe ale mării pot vedea piese extrem de rare în arhiva Muzeului Hărţilor şi Cărţii Vechi. Acestea sunt hărţi ale Mării Negre, întocmite de cartografii vremii, începând cu anul 1590. Hărţile fac parte din colecţia personală a fostului premier Adrian Năstase şi a soţiei sale Daniela Năstase, care le-au donat muzeului.

Întreaga colecţie a hărţilor ce însumează până în prezent peste 800 de piese, hărţi, gravuri, desene, litografii precum şi obiecte specifice muzeului sporeşte mereu şi prin generoase donaţii cum a fost cea primită recent de la Banca Comercială Română. Exponatele din cele 16 săli ale clădirii sunt dispuse tematic într–o suită ce respectă latura ştiinţifică îmbinată cu cea artistică, fapt care încântă vizitatorul care poate urmări astfel evoluţia realizărilor cartografice pe întregul mapamond şi mai ales cele ce reflectă teritoriul ţării noastre de-a lungul vremurilor“, este prezentarea Muzeului Hărţilor şi Cărţii Vechi.

Pontul Euxin de la 1590

Cea mai veche piesă de colecţie datează din anul 1590. Este opera lui Abraham Ortelius, geograful flamand care a creat primul atlas geografic modern al lumii - Theatrum Orbis Terrarum (Teatrul lumii). Cartograful din Anvers care a trăit în perioada 1527 – 1598 a desenat harta istorică şi fizică a întregului litoral al Mării Negre. Având dimensiunile 50,5 x 56,5 cm, harta „Pontvs Evxinus“ este colorată de mână.

Reprezentarea grafică a consemnat gurile apelor care se varsă în mare, precum şi porţiunile ţărilor riverane. Provinciile antice şi popoarele care le locuiau sunt detaliate prin texte explicative. Pe hartă apare totodată şi o mică parte din Dacia. Titlul este tipărit şi în greacă. În partea stângă sus, într-un dreptunghi ornamentat, se află inscripţia: „Ex conatibus geographicis Abrahamis Ortely“. Harta a fost publicată în cele două atlase ale lui Ortelius - în anul 1591 (în limba germană, la Anvers) şi în anul 1624 (în limba latină, tot la Anvers).

Fascinaţia Crimeei

O altă planşă, Cursul Dunării, datată cu aproximaţie din anul 1680, reprezintă cursul inferior al Dunării şi vestul Mării Negre până la peninsula Crimeea inclusiv. Cazacii şi tătarii se bucură de o atenţie deosebită, unii fiind desenaţi în formaţie de luptă, alţii îngrijind cămilele. Sunt menţionaţi şi gazarii (hazarii), acei cazaci convertiţi la religia mozaică încă din cele mai vechi timpuri. Harta cu dimensiuni 50,5 x 57 cm este posibil să fie opera gravorului C.A. Berey, fiind gravată la Paris în anul 1705.

Războiul Olteniei

Altă piesă de colecţie provine din anul 1737, de la Nürnberg, find realizată de urmaşii editorului german Adam Jonathan Felssecker. întemeietorul unui institut cartografic. El a realizat o hartă a teatrului de război ruso-austro-turc din perioada 1736 -1737. Războiul s-a încheiat cu pacea de la Belgrad (1 septembrie 1739), prin care austriecii înapoiau turcilor Serbia şi Oltenia, iar turcii cedau Azovul ruşilor.

Pe hartă se află o legendă cu rutele de marş ale trupelor ruseşti pentru ocuparea poziţiilor de luptă. Cu dimensiuni 57,5 x 39,5 cm, harta are figurat un chenar în dreapta, are ca ornamente alegorice o zeiţă care sună cu trâmbiţa victoria armatelor ruseşti, ţinând în mâna stângă un steag şi un tui turcesc cucerite în luptă, iar jos stânga apare un vultur căzut, cu două iatagane frânte. În detaliu sunt prezentate cetăţile Bender (Tighina) şi Azov ocupate de turci, precum şi cetatea Oceakov asediată de turci.

Cartograful a pus în marginea din dreapta planurile cetăţilor Azov, Oceakov, Bender şi Istanbul, cu detalii privind fortificaţiile, amplasamentele şi efectivele trupelor celor două tabere beligerante

Carta Ungariei

Ţările bazinului dunărean sunt prezentate la 1780, în harta marelui geograf francez Guillaume de L’Isle. În „Carte de la Hongrie et des Pays qui en dependoient autfreois“, întinderea regatului feudal maghiar este delimitată cu contururi colorate. Apar numeroase referiri la vestigiile antice din Ţara Românească. Are dimensiuni 65,5 x 47,5 cm. Guillaume de L’Isle a aplicat principiile geografiei matematice, astfel că ţinuturile desenate pe hărţile sale se apropie de forma reală.

 Insula Şerpilor

O hartă a Insulei Şerpilor a fost elaborată în secolul XIX de Academia Imperială de ştiinţe din Sankt Petersburg. Editura I.V. Socec a tipărit-o la Bucureşti, harta fiind publicată în memoriile Academiei Imperiale de Ştiinţe din Sankt Petersburg. Are dimensiunile 40 x 43 cm.

 De-a lungul timpului, Insula Şerpilor, cu formaţiuni stâncoase înalte de 40 m şi cu o lăţime de circa 600 m, a purtat mai multe denumiri. Pe portulanul lui Marino Sanudo este marcată Fidonisi (Insula stearpă) sau Insula Şerpilor. În antichitate se chema Insula lui Achile sau Insula albă (Achileea sau Senke). Este o insulă din stâncă cenuşie populată cu pescăruşi, împodobită în vechime cu un templu din calcar alb, despre care legenda spune că adăpostea mormântul lui Achile.

Războiul ruso-turc

 În 1792, librarul olandez Jan Elwe întocmea la Amsterdam harta graniţei dintre imperiile rus şi turcesc, de după anexarea Crimeei în 1783, sub domnia Împărătesei Ecaterina cea Mare. Harta cuprinde ţările şi popoarele aliate statului rus - Ucraina, Polonia, Tătarii şi Cazacii. Are dimensiuni 60 x 52 cm.

Mattheus Seutter realizează la Augsburg, în anul 1726, harta cu regiunile înconjurătoare Mării Negre, cu atenţie specială asupra zonelor tătăreşti, inclusiv Crimeea. „Se remarcă scena alegorică din jurul cartuşului, realizată în stilul caracteristic al epocii: un soldat roman (?) îl înfruntă pe un tătar, smulgându-i o legătură de chei sub oblăduirea vulturului austriac; puţin mai jos, un călăreţ îşi înşeuează calul, în timp ce, la baza scenei alţi doi tătari pregătesc un ospăţ dintr-un cal ucis“, este descrierea hărţii. Colecţionarul a remarcat lipsa de informare a cartografului în special în consemnarea denumirilor de factură geografică. „Majoritatea localităţilor sunt stâlcite în încercarea autorului de a cuprinde tot mai multe informaţii şi a prezenta şi denumirea în limbile locale a elementelor fizice şi politice“, consemnează Adrian Năstase. Dimensiunea hărţii este de 58,2 x 50 cm.

 Tot Mattheus Seutter a desenat în 1788, harta de război între ruşi şi turci - Theatrum Belli Russorum Victoriis: Ilustratum. Cartuşul este ornat cu multe trofee şi steaguri cucerite de la turcii învinşi. În dreapta jos, într-un cadru ornamentat, este scara hărţii având deasupra o bufniţă - simbol al înţelepciunii învingătorilor. Dimensiunile sunt 58 x 50 cm.

 Ultima hartă de colecţie a Mării Negre, Nova Mappa Maris Nigri Et Freti Constantinopolitani, este realizată la Augsburg, în anul 1772, de Tobias Conrad Lotter, un cartograf german, ginerele lui Seutter. Marea Neagră este arătată cu strâmtoarea Constantinopolelui, respectiv Bosforul şi Marea Marmara partea nordică. În chenar dreapta sus este prezentată mai amănunţit strâmtoarea Bosforului cu cele două turnuri de apărare a intrării - unul pe malul european, altul pe malul asiatic. În stânga jos este prezentat planul oraşului Constantinopole (Bizanţ, Istanbul), numai partea europeană.

sursa: adevarul.ro

Stiri mai vechi: