Mie12022020

Last updateJoi, 16 Ian 2020 4pm

Back Sunteți aici:Home

Articole

Otrava din plantele care ne înconjoară. Cum consumăm corect legumele şi fructele, când devin toxici cartofii şi de care parte a roşiei trebuie să ne ferim

otrava alimenteNe hrănim cu ele, le găsim în medicamentele cu care ne tratăm sau le avem în jurul nostru, ca ornament, însă nu ştim cât de otrăvitoare pot fi. Vorbim despre anumite plante, fie că este vorba despre legumele din grădini, pomii şi fructele din livezi sau florile din ghivece, care au în componenţa lor substanţe toxice. Sunt adevărate otrăvuri, dacă nu ştim cum să ne ferim de părţile lor nocive.

Costel Vânătorul, cercetător în cadrul Staţiunii de Cercetare Legumicola Buzău, ne-a oferit o listă cu plantele care au şi părţi dăunătoare sănătăţii precum şi cu regulile destinate să protejeze siguranţa noastră alimentară.

 Acesta spune că au existat cazuri când ignoranţa oamenilor a fost cauza unor incidente grave produse de otrava din legume comune, precum tomatele sau cartofii.

Puţini ştiu că banalii cartofi se pot deveni toxici, dacă sunt păstraţi necorespunzător. Trebuie feriţi de lumină, pentru că în caz contrar încep să încolţească şi să îşi schimbe culoarea în verde. În această situaţie, ei produc o substanţă numită solanină, care este toxică.

Pentru a evita efectele negative ale acesteia, trebuie înlăturate toate porţiunile înverzite şi încolţite.

”Cartoful foarte bun pentru alimentaţie este cel care nu a fost expus foarte mult la soare. Dacă faceţi experimentul şi încercaţi să puneţi la prăjit un cartof care a stat la soare şi s-a înverzit devine amar. Acela a absorbit foarte multă solanină şi este toxic, periculos pentru sănătate. De aceea, cartofii, peste iarnă, se păstrează în beciuri, pentru a se înălbi, pentru a se elimina din cartof eventualele urme ale acestei substanţe”, spune Costel Vânătoru.
De asemenea, tulpina şi frunzele cartofului sunt toxice. Deşi rare, au existat decese cauzate de otrăvirea cu cartofi verzi sau cu ceai din frunze de cartofi.

Moartea nu survine brusc ci după o perioadă de slăbiciune şi confuzie, iar apoi se intră în comă.

Şi planta de tomată are o componentă nocivă, ca în cazul cartofului, ambele fiind din familia solanaceelor.

Sunt toxice tulpina şi frunzele, numai pătlăgelele fiind bune de mâncat.

 ”Foarte mult timp, vreo două sute de ani, în Europa, deşi erau prezente tomatele, acestea nu s-au consumat de teama că aparţin aceleiaşi familii cu mătrăguna, care este o plantă extrem de toxică şi care este din aceeaşi familie cu ardeiul, cartoful, din familia solanacee. Cu adevărat întâlnim solanină pe planta de tomată. De altfel, aţi văzut că atunci când umblăm în cultura de tomată, fie pentru copilit, când mergem la baie să ne spălăm se creează imediat o pastă, o substanţă verde, care reacţionează foarte bine cu săpunul. Este tomatină, pudra care îmbracă planta şi în care se găseşte foarte multă solanină”, spune cercetătorul buzoian.

O altă legumă care ne-ar putea pune viaţa în pericol este păstârnacul. Este o legumă foarte bună pentru aroma pe care o dă mâncărurilor, cu conţinut ridicat de calciu, vitamine, săruri minerale.

Atenţie, spre deosebire de ţelină, unde şi frunzele sunt comestibile, numai rădăcina de păstârnac este bună pentru consum.

 ”Frunzele nu sunt bune de consum, ba chiar aş atrage atenţia că sunt periculoase. Au fost cazuri când au fost internări de oameni după ce s-au atins după ploaie de frunzele de păstârnac, cu mâinile neprotejate. Am avut un tânăr care a intrat cu pantaloni scurţi să plivească în cultura de păstârnac şi imediat a fost dus la urgenţe pentru că au apărut umflături cât oul, pline cu apă. Frunzele conţin anumite substanţe iritante foarte periculoase pentru om şi de aceea când plivim păstârnacul, trebuie să fim acoperiţi bine, cu halat, mânecă lungă, pentru ca părţile fine ale pielii să nu atingă aceste frunze”, atrage atenţia Costel Vânătoru, cercetător la Experimentala din Buzău.

Rabarbarul sau rubarba, cum i se mai spune, este una din cele mai timpurii legume ale primăverii, atrăgându-ne mai ales cu prospeţimea sa. Este cultivat pentru tulpinile sale suculente de culoare roşie.

Are un gust specific, acru şi proaspăt, fiind un ingredient perfect pentru sucuri, compoturi, ca umplutură de plăcintă, ca bază pentru jeleu, budincă sau băutură răcoritoare. Şi această plantă are însă frunze otrăvitoare.

 ”La noi, în Muntenia, se consumă mai puţin, dar în Ardeal este foarte îndrăgit. Rabarbarul, cum îi spun ei, se cultivă pentru peţiol, care este foarte bun la gust. În afară, francezii îl folosesc, la fel şi italienii. Acel peţiol este foarte gustos, zemos, însă frunza este extrem de toxică, foarte periculoasă şi atunci trebuie să fim foarte atenţi ce consumăm. Sunt foarte multe plante care pot fi şi periculoase”, spune Vânătoru.

Deşi unii oameni consumă rădăcinile acestor plante, când vine vorba de frunze, situaţia este foarte diferită, chiar fatală.

Mâncatul în cantităţi mari de frunze de rubarbă poate cauza dificultăţi în respiraţie şi arsuri ale cavităţii bucale şi ale gâtului.

 Simptomele îşi fac apariţia în aproximativ o oră de la consum şi includ convulsii, hemoragii interne, comă şi moarte.

Lista plantelor şi fructelor acestora care, deşi ne sunt necesare pentru o alimentaţie sănătoasă, ne pot face mult rău dacă sunt consumate incorect sau în cantităţi exagerate este mult mai lungă

Boabele de fasole roşie, dacă sunt consumate în stare crudă, conţin o toxină numită lectină. Chiar şi doar 4-5 boabe din acest tip de fasole pot provoca simptome de greaţă, vărsături şi dureri de stomac. Indicat este ca, înainte să fie fierte, boabele să fie ţinute şi în apă cel puţin cinci ore.

Toate persoanele, indiferent de vârstă sunt vulnerabile. Toate tipurile de fasole conţin această substanţă însă în fasolea roşie este cel mai concentrată. Fasolea trebuie gătită întotdeauna înainte de a fi consumată (chiar şi cea verde).

Cireşele sunt fructe extrem de populare, din aceeaşi familie cu prunele, caisele şi piersicile.

Specialiştii avertizează însă că toate conţin otravă în frunzele şi sâmburii lor. Sâmburii conţin o substanţă numită amigdalină, ce conţine o moleculă de glucoză şi una de acid cianhidric, cunoscută şi ca vitamina B17, care are proprietati benefice în cantităţi mici.
Ingerată însă în doze foarte mari, poate provoca reacţii destul de grave. Decesele provocate de consumul de cirese sunt extrem de rare.

Merele, care sunt probabil cel mai comun şi sănătos fruct local, în sine nu este periculos, ci sâmburii, care conţin acelaşi acid cianhidric. Ne fac rău numai dacă aceşti sâmburi sunt consumaţi în cantitate mare, mestecaţi şi sparţi, altfel cel mai probabil vor trece neafectaţi prin organism.

Migdalele amare, spre deosebire de migdalele dulci din comerţ, nu sunt comestibile. Aceste fructe cu miros deosebit pot fi extrem de otrăvitoare.

Dacă este înghiţită, o migdală eliberează în contact cu anumite enzime din corpul omenesc circa un miligram de acid cianhidric care este una dintre cele mai subtile otrăvuri.

De exemplu, conţinutul mediu în cianură al unui sâmbure de migdală amară este de 6,2 mg. Consumarea a 60 de migdale amare este fatală pentru un adult, în timp ce la copii, doza letală este de numai 5-10 migdale amare sau de 10 picaturi de ulei de migdale. Încălzirea distruge otrava, dar netratate termic migdale amare sunt foarte periculoase, astfel încât sunt considerate ilegale în unele ţări.

Sunt toxice chiar şi unele dintre florile din ghivece sau plantele pe care le avem în preajma noastră, printre blocuri sau în curte

 Leandrul, deşi arată ca o plantă inofensivă şi foarte frumoasă, este una dintre cele mai otrăvitoare plante, cultivate în gospodării.

Planta creşte în tufe bogate şi are flori deosebit de frumoase şi de aceea mulţi sunt tentaţi să le cultive.

 Cine face acest lucru, trebuie să aibă mare grijă să nu le atingă sau să mănânce frunzele sau seminţele.

Acestea sunt foarte toxice şi provoacă probleme intestinale şi dureri puternice.

De asemenea, leandrul poate produce complicaţii cardiace, proastă circulaţie, frisoane, atacuri cerebrale, comă şi chiar moarte.

Crăciuniţa, o plantă ornamentală, cunoscută şi denumită în acest fel deoarece înfloreşte în preajma Crăciunului, este destul de toxică. Planta are de obicei frunze roşii şi verzi şi face flori de culoare roz.

Persoanele care au înghiţit frunze din această plantă s-au plâns că au suferit de diaree şi de erupţii cutanate.

 În unele cazuri, persoanele care au atins frunzele şi pe urmă au dus mâinile la ochi au suferit de tulburări temporare de vedere.

 În cele mai multe dintre cazuri, pacientii care s-au prezentat la medic din cauza intoxicaţiei cu această plantă sunt copii.

Iedera este probabil cea mai întâlnită plantă căţărătoare din Europa. Şi in Romania foarte multe persoane care au curte, sau chiar si la bloc, preferă să “orneze” un perete cu iederă.

Aceasta creşte foarte repede şi se extinde foarte mult. Atâta timp cât vremea este călduroasă, planta este mereu verde. Iedera este în acelaşi timp şi o plantă otrăvitoare. Copiii sunt cei care suferă cel mai mult.

Frunzele de iederă provoacă halucinaţii şi febră. În multe cazuri au fost înregistrate simptome ca delirul, iritaţii ale pielii sau băşici în zona gurii .

Aloe Vera este o plantă care conţine în interior o sevă. Este uşor de recunoscut, deoarece este o plantă spinoasă, care are aspect de cactus şi care produce nişte flori galbene.

Aloe Vera a fost folosită încă de pe vremea incaşilor pentru tratarea arsurilor, care au ştiut cum să manipuleze planta şi ce să aleagă din ea.

 În concluzie, nici tulpina şi nici seva din interiorul plantei de aloe vera nu sunt toxice, ci membrana care se regăseşte între tulpină şi sevă .

 Cei care au înghiţit planta în formă brută au raportat ameţeli severe, diaree, erupţii pe piele şi colorarea urinei în rosu, dar nu de la sânge.

Florile pe care Azaleea, plantă foarte cunoscută şi apreciată în întreaga lume, le dezvoltă pornesc de la alb spre roz puternic şi emană un miros foarte plăcut.

Pe cât de încântătoare este Azaleea pe atât este de periculoasă în cazul în care frunzele sunt înghiţite. Înghiţirea acestor frunze poate cauza decesul.

Simptomele intoxicaţiei cu frunze de azalee pornesc de la vomă, salivaţie excesivă, umezirea exagerată a ochilor şi a nasului, dureri abdominale, probleme respiratorii, paralizia mâinilor şi picioarelor şi intr-un final coma care duce la deces.

Merişoarele verzi, fructele speciei de copac Hippomane Mancinella, sunt printre cele mai otrăvitoare din lume.

Fructul nu este singurul element toxic, copacul fiind în întregime nociv atât pentru oameni, cât şi pentru animale.

Consumarea fructelor, care seamană cu merele, cauzează moartea, iar copacul nu este nici un bun adăpost pentru ploaie, deoarece apa îl face să secrete o substanţă albicioasă, care, în contact cu pielea, o arde.

Nici lemnul nu este bun de ars, deoarece fumul produs este foarte toxic şi poate provoca orbire şi probleme respiratorii.

Mătrăguna are mai multe denumiri, inclusiv Belladonna sau cireşele morţii. Atât fructele cât şi frunzele sunt extrem de toxice şi se cunosc cazuri în care copii au murit după ce au mâncat doar două fructe.

Aceasta este una dintre cele mai toxice plante din emisfera vestica, iar consumarea fructelor duce la delir, halucinaţii, pupile dilatate, sensibilitate la lumină, tahicardie, dureri de cap, erupţii ale pielii şi convulsii.

Dacă nu primesc antidotul la timp, cei care mănâncă aceste fructe, vor muri din cauza problemelor de respiraţie şi a ritmului alert al inimii.

Preparatele din frunzele şi rădăcina plantei sunt folosite în medicină pentru tratamentul afecţiunilor antispastice, pentru ulcere duodenale şi gastrice, pancreatită, gastrită cronică hiperacidă, colecistită, astm, colită cronică dureroasă.

Medicamentele realizate din această plantă au efect analgezic şi ajută la ameliorarea simptomelor ulcerelor stomacale, gastritei cu aciditate ridicată, a spasmelor tractului gastro-intestinal, ca antidot pentru intoxicaţii cu ciuperci, în cazuri de astm, pietre la rinichi şi vezica biliară.

Rădăcina de mătrăgună ajută în tratamentul bolii Parkinson, iar pulberea din frunze este folosită în tratamentul astmului. Tinctura de mătrăgună este un bun remediu pentru afecţiunile tractului gastro-intestinal.

Ricinul este folosit la producerea uleiului cunoscut ca fiind benefic digestiei. Deşi are un gust oribil, nu este dăunător organismului, însă e bine de ştiut că o singură boabă a plantei din care este fabricat poate să omoare un om în doar câteva minute.

Atunci când uleiul de ricin este produs sunt îndepărtate multe componente toxice ale plantei, pentru a fi sigur la consum. Simptomele ulterioare ingerării de boabe de ricin sunt: greaţa, ameţeala, tahicardia, atacuri cerebrale şi tensiune scăzută şi pot ţine câteva săptămâni.

 Cucuta creşte în zone cu o climă temperată şi se găseşte şi în România, de obicei pe câmp sau pe marginea apei. Este cunoscută drept "cea mai violentă plantă din America de Nord", iar otrava se găseşte în rădăcinile plantei.

Atingerea sau ingerarea lichidul care curge din rădăcina plantei cauzează pe loc atac cerebral şi moartea.


sursa:adevarul.ro

Stiri mai vechi: