Lun12092019

Last updateMie, 20 Noi 2019 6pm

Back Sunteți aici:Home

Articole

Adio, benzină la 5 lei! Visul frumos s-a terminat

grafic-04-05Nu, chiar nu vi se pare: când cotaţia petrolului scade, preţurile carburanţilor o iau în jos cu întârziere. Iar atunci când ţiţeiul începe să se scumpească, factura de la pompă creşte aproape imediat.

Practica este atât de evidentă, încât a devenit subiect de discuţii şi negocieri între autorităţi şi marile companii petroliere. În 13 ianuarie, când cotaţia Brent a ţiţeiului coborâse sub 46 de dolari pe baril, ministrul finanţelor, Darius Vâlcov, a organizat o întrevedere cu reprezentanţii unor firme din domeniu exact pentru a vedea de ce acestea au aplicat „cu întârziere“ reduceri de preţuri. „Discuţiile au loc ca urmare ca urmare a dispoziţiilor pe care premierul le-a dat în ultima şedinţă de Guvern, atât mie, cât şi domnului Rus, ministru al Transporturilor. Vom discuta cu Petrom, cu Lukoil pentru a vedea de ce au întârziat cu scăderea preţurilor. (...) Vrem să vedem politica lor economică şi construcţia preţului astfel încât, atunci când sunt creşteri, respectiv descreşteri ale cotaţiei petrolului, acestea să se regăsească şi la pompă“, explica la acel moment Vâlcov.

Acum, ar fi nedrept să spunem că nu au avut loc numeroase scăderi ale preţurilor. Potrivit reprezentanţilor Rompetrol, în perioada 18 noiembrie 2014 - 28 ianuarie 2015, Rompetrol Downstream a modificat în scădere prețurile la carburanți de 16 ori, respectiv cu 78 de bani la motorină și 81 de bani la benzină.

O lună şi ceva după întâlnirea din ianuarie, acelaşi ministru al Finanţelor dezvăluia că firmele de petrol au venit cu explicaţii clare în ceea ce priveşte diminuarea cu întârziere a preţului la pompă atunci când cotaţia barilului scade. Deşi nu a dat detalii, putem bănui că este vorba de aceleaşi motive invocate de fiecare dată (şi care sunt logice, cel puţin până la un punct): între momentul achiziţiei petrolului şi cel în care acesta ajunge, sub formă de carburanţi, la pompă, trec uneori şi două luni (timp necesar pentru transport, procesare, distribuţie etc.). Cu alte cuvinte, trebuie să treacă o anumită perioadă până când petrolul ieftin ajunge în rezervoarele maşinilor.

Discriminare făţişă

Dar nu asta este, de fapt, marea problemă. Ci că încetineala cu care ţiţeiul ieftin are impact asupra preţului de la pompă nu se regăseşte şi în situaţia contrară. Iar Vâlcov le-a cerut la sfârşitul lui februarie petroliştilor să-i explice de ce recenta creştere a preţului barilului s-a văzut atât de repede în buzunarele românilor. „Autorităţile au observat că scumpirea cu circa 30% a barilului de petrol din ultima perioadă, de la 45 la 60 de dolari, s-a regăsit imediat în preţul la pompă al carburanţilor. (...)  Va fi foarte interesant de văzut de ce are loc o majorare rapidă a preţurilor atunci când preţul barilului urcă“, a spus ministrul.

Pentru cei care nu sunt convinşi de modul deloc echilibrat în care au loc fluctuaţiile de preţ la pompă, priviţi graficele alăturate. Mai exact, pe cel în care am evidenţiat evoluţia preţului mediu fără taxe al benzinei şi motorinei în ultimele trei luni şi jumătate, respectiv a cotaţiei Brent a petrolului. Se vede clar că preţul internaţional al ţiţeiului se prăbuşeşte de-a dreptul, de la 80 de dolari la sfârşitul lui noiembrie la 46-47 de dolari o lună şi jumătate mai târziu (echivalând cu o scădere de 43%), după care începe să crească încet, dar sigur pe la sfârşitul lui ianuarie (de la 46 la peste 60 de dolari pe baril, respectiv în jur de 32% în plus).

Nu la fel de brusc, însă, se duce în jos preţul fără taxe de la pompă, după cum demonstrează graficul. Şi cu siguranţă nu la fel de mult – scăderea este de numai 21%. Iar ceea ce este şi mai evident este că, în ciuda motivelor de întârziere invocate de companii atunci când vine vorba să ieftinească benzina sau motorina, când a fost vorba de scumpire, aceasta a început practic instantaneu. Şi vestea proastă este că, cel mai probabil, va continua.

Matematica nu minte

Am folosit pentru calcule preţul fără taxe pentru că acesta este cel direct influenţat de cotaţia petrolului. Restul (de fapt, cea mai mare parte, respectiv în jur de 60% din preţul final) este reprezentat de accize şi TVA. Dacă primele sunt fixe, taxa pe valoare adăugată are un nivel procentual prestabilit, dar variază, desigur, în sumă absolută în funcţie de valoarea la care este aplicată.

Ca să fim sută la sută corecţi, trebuie spus că din preţul fără taxe petrolul brut reprezintă doar circa două treimi. În rest, sunt costurile de procesare, transport, distribuţie, adaosurile comerciale. Aşadar, între noiembrie şi ianuarie cotaţia ţiţeiului s-a redus cu circa 43%, iar preţul fără taxe al carburanţilor (luând în calcul o pondere de două treimi pentru ţiţei şi una fixă de o treime pentru celelalte costuri) a scăzut cu numai 35%. În ultima lună, petrolul s-a scumpit cu 32%, iar benzina şi motorina (eliminând din nou cota fixă menţionată mai sus) s-au scumpit deja cu 30%.

Acum, oricât de mult ne-ar durea din punct de vedere financiar, nu trebuie să uităm că avem de-a face cu o piaţă liberă, pe care cererea şi oferta trebuie să dicteze. Iar asta subliniază şi reperezentanţii celui mai mare jucător de pe piaţă: „Preţurile carburanţilor OMV Petrom reflectă evoluţiile internaţionale ale cotaţiilor la benzină şi motorină (Platt’s Mediterranean), nivelul de taxare şi situaţia conjuncturală de piaţă din România,  incluzând competiţia. Preţurile urmăresc, într-o manieră moderată, aceste cotaţii internaţionale, pentru a evita o volatilitate foarte ridicată a preţurilor la pompă“. În plus, arată ei, „în prezent, taxele reprezintă peste jumătate din preţul carburanţilor“.

La noi ca la toată lumea

Sunt voci din piaţă care spun că de vină pentru scumpirea mai accelerată decât ar fi trebuit este deprecierea leului în raport cu moneda americană. Dacă la debutul lui decembrie dolarul se tranzacţiona cu circa 3,55 lei, la sfârşitul lui ianuarie a ajuns foarte aproape de patru lei, iar în prezennt se în vârte în jur de 3,9 lei. Doar că un calcul simplu arată că impactul acestei devalorizări asupra preţului final ar trebui să fie de circa 12-13 bani. Adică doar o parte relativ mică din scumpire poate fi pusă pe seama întăririi valutei de peste Ocean. De altfel, graficul alăturat, care pune faţă în faţă preţul cu taxe al carburanţilor şi cursul de schimb al dolarului, pare să indice exact acest lucru: legătura dintre cei doi indicatori este mai degrabă marginală.

Dacă vă încălzeşte cu ceva, trebuie să ştiţi că nu doar în România avem de-a face cu acest tip de comportament din partea companiilor petroliere. Ba acesta chiar a primit şi un nume de la economişti – „compensarea asimetrică şi non-lineară a variaţiilor preţului petrolului“. Sau, mai poetic, „fenomenul rockets and feathers“ sau, pe româneşte, „rachete şi pene“. Cu alte cuvinte, când preţul creşte o face brusc, ca o rachetă, iar atunci când scade se comportă ca o pană care se lasă uşor spre pământ. Ceea ce mai trebuie spus este că, deşi studiază de decenii, specialiştii nu s-au pus încă de acord asupra cauzelor exacte care duc la acest comportament. Ceea ce, desigur, îi face pe cei mai mulţi şoferi să rezolve dilema pe cont propriu şi să spună că nu avem de-a face, de fapt, decât cu lăcomia petroliştilor.

Gaze ieftine la vară

Este ştiut de toată lumea că preţul gazelor naturale este legat de cel al petrolului. În mod normal, cele două niveluri nu sunt corelate concomitent, ci există o întârziere de şase-nouă luni între evoluţia cotaţiei barilului de ţiţei şi cea a miei de metri cubi de gaze. Cu alte cuvinte, dacă în iunie petrolul era pe undeva pe la 100-110 dolari barilul, preţul gazelor trebuia să rămână sus până cel puţin în decembrie, dacă nu chiar martie. Însă apoi a venit ieftinirea pettrolului, aşa că din primăvară ar trebui să asistăm la o scădere treptată a preţului la gaze. Care, luând în calcul cotaţia actuală, ar trebui să se menţină măcar până la începutul iernii.

Dumitru Chisăliţă, membru în Consiliul de Administraţie al Romgaz, spunea în ianuarie că cel mai probabil compania sa va scădea preţurile în vară. Tot în ianuarie, cei de la Gazprom anunţau şi ei că cel mai probabil vom asista la o reducere de preţuri în acest an. Impactul deciziei gigantului rus va fi însă minim asupra României, având în vedere că nivelul importurilor în consumul intern de gaze este din ce în ce mai mic (în jur de 10%). Şi, cel mai important, rămâne de văzut cum vor reacţiona la aceste scăderi ANRE şi distribuitorii de gaze. Aceştia din urmă au tot făcut presiuni în ultimii ani pentru creşterea tarifelor, aşa că cel mai probabil nu vor fi deloc mulţumiţi să ne factureze mai puţin.

Ultimele speranţe

Întorcându-ne la pompele noastre, în acest moment singura şansă să mai cumpărăm benzină la cinci lei litrul din staţiile din România pare a fi ca petrolul să se întoarcă la sub 50 de dolari pe baril. Şi să stea acolo suficient de mult, astfel încât companiile din domeniu să aibă timp să reducă preţurile în ritmul lent cu care ne-au obişnuit deja. Deocamdată, cotaţia barilului pare să se fi revenit pe creştere. Însă o decizie foarte recentă a autorităţilor din Nigeria (al 13-lea mare producător din lume şi membru al OPEC) de a scădea estimarea preţului mediu al ţiţeiui pentru 2015 la 52 de dolari de la 65 de dolari în decembrie pare să indice că majorarea nu este una de durată.

Iar dacă estimările producătorilor nu se vor confirma, trebuie să strângem din dinţi până la 1 ianuarie 2016. Când, potrivit proiectului noului Cod fiscal, nivelul accizei la motorină va scădea cu 20%, iar cel al accizei la benzină cu 18,6%. Mai exact, litrul de motorină ar urma să se ieftinească cu 45-46 de bani, iar cel de benzină cu 46-47 de bani (luând în calcul şi taxa pe valoarea adăugată). În plus, dacă se va aplica şi reducerea TVA de la 24%, cât este în prezent, la 20%, preţul litrului de carburanţi ar mai scădea cu încă 18-20 de bani (calculul este valabil pentru nivelul de 5,5 lei pe litru).
sursa:capital.ro