Sam12142019

Last updateMie, 20 Noi 2019 6pm

Back Sunteți aici:Home

Articole

10 filme alb-negru de neratat. 10 producţii, ce au găsit modalitatea perfectă de eficientizare a mesajului artistic

the artistS-ar spune că era filmelor alb-negru a apus, însă avântul culorii din anii '60 nu a exclus din exprimarea cineaştilor simpla şi eficienta imagine monocromatică. Folosită pentru a transmite un mesaj, pentru a reda cu fidelitate atmosfera unei perioade istorice, sau pur şi simplu din dorinţa de a experimenta artistic, pelicula alb-negru a dat unele titluri de referinţă în de-a lungul decadelor – Pi, American History X, Schindler's List, The Elephant Man, Raging Bull, Manhattan, Ed Wood, Man Bites Dog, Clerks, Dr. Strangelove... Iată o sumă de producţii moderne, unele chiar recente, pe care nu trebuie să le rataţi, în care lipsa culorii este un adjuvant al eficienţei mesajului artistic.

1.Nebraska - 2013

Noul film al lui Alexander Payne este una din bijuteriile cinematografice ale lui 2013, o analiză făcută cu imparţialitate, dar plină de compasiune şi sensibilitate, a americanilor de condiţie medie aflaţi în ultima parte a vieţii. Decrepitul Woody, pe care băutura l-a îndepărtat de familie, se încăpăţânează să plece în căutarea unui premiu fictiv, o ultimă speranţă a vieţii sale irosite.

În speranţa că acest lucru îl va ajuta să se apropie cât de cât de Woody, fiul său îl ia în această călătorie à la Don Quixote, presărată de întâlniri comico-dramatice cu familia din zona rurală şi scene în care interacţiunea umană lipseşte, iar atmosfera este conturată magistral de cadrele fotografice, perfecte în alb-negru, ale apreciatului director de imagine Phedon Papamichael Jr..

2.Much Ado About Nothing - 2012

Regizorul lui The Avengers şi Thor, Joss Whedon, reia într-o variantă inedită binecunoscuta şi îndelung adaptata piesă lui Shakespeare. Vechiul pachet epic al minciunilor, înşelătoriilor şi depravării prinde viaţă într-o atmosferă modernă, căreia Whedon a dorit să îi ofere, alegând alb-negrul, o estetică a imaginii asemănătoare filmelor noir. Criticii de film au considerat adaptarea una dintre cele mai reuşite şi mai amuzante producţii de comedie filmate vreodată în alb-negru.

3.Frances Ha - 2012

Este povestea unei tinere din New York care încearcă să îşi dea seama ce vrea de la viaţă, care îşi trăieşte fiecare clipă cu bucurie şi seninătate, deşi nu toate aspectele existenţei se aranjează aşa cum şi-ar dori. Comedia-dramă o are în rol central pe talentata Greta Gerwing, iar în scaunul regizoral pe Noah Baumbach (Fantasic Mr. Fox). Baumbach a fost inspirat de imaginea alb-negru din Manhattan, filmul lui Woody Allen şi a încercat să imite aura acestuia în propriul film.

4.The Artist - 2011

The Artist, câştigătorul premiului Oscar a ,,cerut" filmarea în alb-negru pur şi simplu datorită faptului că epoca portretizată a fost cea de tranziţie de la filmul mut la cel vorbit, spre sfârşitul anilor 1920. Şi cum drama romantică s-a dorit a fi chiar o mostră a cinematografiei acelei perioade, pelicula a rămas fidelă modului de realizare a filmelor vremii.

5.Sin City - 2005

Sin City este un thriller neo-noir care explorează întunecatul şi mizerul Basin City şi interacţiunea dramatică dintre captivantele sale personaje. Filmul se diferenţiază de alte producţii alb-negru printr-o tehnică specială – şi deloc ieftină – prin care s-a adăugat culoare filmării iniţiale, însă doar pe anumite porţiuni. Procedeul folosit i-a adus peliculei regizate de Robert Rodriguez Marele Premiul Tehnic la Festivalul de Film de la Cannes din 2005.

6.The Man Who Wasn't There - 2001

Unul din filmele fraţilor Coen mai puţin cunoscute, însă deloc de neglijat, The Man Who Wasn't There spune povestea unui bărbier care, din dorinţa de a-şi aranja viaţa, o şantajează pe soţia şefului său. Aceasta este însă şi amanta sa, iar planul lui nu merge deloc aşa cum şi-a imaginat. Din distribuţie fac parte Billy Bob Thornton, Scarlett Johansson şi Frances McDormand. Pelicula a fost trasă iniţial pe film color însă a fost lansat în alb-negru din dorinţa de a oferi mai multă autenticitate perioadei în care are loc acţiunea, respectiv anii '50.

7.The White Ribbon - 2009

Germanul Michael Haneke a luat Palme d'Or-ul cu această dramă istorică a cărei atmosferă este redată perfect de imaginea alb negru – aşa cum se întâmplă adesea în cazul filmelor ce îşi desfăşoară acţiunea într-o perioadă îndepărtată. Capodopera sa înfăţişează cu subtilitate evenimentele ciudate şi înfricoşătoare ce se petrec într-un sat protestant din Germania rurală în anii premergători Primului Război Mondial. Filmul dezvăluie gradual misterul ,,pedepselor" inexplicabile, apelând în schimb la temele favorite ale lui Haneke: represiunea, vina, negarea. Imaginea clară, răceala monocromului, instaurează un sentiment de anxietate şi moralitate înşelătoare ce atrage societatea înfăţişată într-un vârtej al culpabilităţii.

8.Control 2007

Fotograf la bază, regizorul din spatele videoclipurilor Depeche Mode (şi nu numai), Anton Corbjin a avut întotdeauna o atracţie aparte faţă de simplitatea şi expresivitatea imaginii alb-negru, o compoziţie ce reuşeşte adesea să transmită cu mai multă claritate mesajul, atmosfera, ori starea cadrului prezentat. Pentru filmul său de debut, Corbjin nici nu putea alege un subiect mai bun decât biografia dramatică, înecată în fumul şi luminile scenei, a solistului formaţiei punk Joy Division, ale cărei prime reprezentaţii a avut ocazia să le filmeze.

Filmul, cu Sam Riley în rolul solistului, Curtis, prezintă drumul spre succes al formaţiei în Manchesterul anilor '70, urmat de accentuatul dezechilibrul mintal al acestuia. Peter Bradshaw de la The Guardian a surprins cel mai bine meritele filmului: ,,Control este un film despre Anglia, despre muzică, despre singurătate şi iubire; există în el melancolie, dar şi un şuvoi de energie. Am crezut că mă va deprima. Am plecat în schimb din sala de cinema cu senzaţia că pluteam".

9.Pleasantville 1998

Această amuzantă fabulă cinematografică (începută în culori) se foloseşte de imagine pentru a transmite, în mod amuzant şi subversiv un mesaj al importanţei evoluţiei în structura societăţii. Când adolescenţii David (Tobey Maguire) şi Jennifer (Reese Witherspoon), se trezesc transportaţi ca prin magie într-un serial alb negru al anilor '50 intitulat Pleasantville, facem cunoştinţă cu societatea americană perfectă: valorile familiale sunt de neclintit, nimic nelalocul lui nu tulbură liniştea comunităţii, iar pompierii sunt angajaţi mai degrabă pentru a salva pisicuţe din copaci.

Nou-veniţii încep să tulbure însă această lume a conservatorismului şi a minţilor înguste. Paleta monocromă este invadată de culoare, iar noi învăţăm că nu e deloc indicat să ţii timpul în loc.

10. Good Night and Good Luck 2005

Pentru cel de-al doilea efort regizoral al său, George Clooney pătrunde în viaţa reputatului jurnalist Edward R Murrow şi redă momentul cel mai celebrat din cariera acestuia, acela în care, alături de un grup devotat de oameni ai presei, îl demască pe senatorul Joseph McCarthy, un politician fără scrupule, ale cărui acţiuni ameninţă drepturile fundamentale ale omului, sub masca apărării lor.

Cum întreaga acţiune are loc în anii '50, pelicula a fost realizată impecabil în alb negru, pentru a se mula mai bine perioadei, dar şi pentru a integra mai bine secvenţele de arhivă cu arogantul şi înşelătorul McCarthy. Filmul dă senzaţia de claustrofobie, căci acţiunea se desfăşoară aproape în întregime înăuntru, în cartierul general al reţelei TV CBS din New York. O ,,pată de culoare" sonoră a vremii este dată de seria de reprezentaţii de jazz ale lui Diane Reeves, gen popular în epocă. sursa: cinemagia.ro