business-forum.ro

Acestea au fost cuvintele de încheiere ale preşedintelui Traian Băsescu, când a ieşit în faţa naţiunii să explice şi celor pricepuţi şi celor nepricepuţi, cum vine cu Proiectul noii Legii a Sănătăţii... Încă din start, preşedintele a pus la grea „trudă” mass-media, oferindu-le jurnaliştilor – uşor ironic – spre studiu patru pagini în care, chipurile, ar fi toată chintesenţa gândirii, principiile şi binefacerile proiectului de lege în ceea ce priveşte Serviciul Public de Urgenţă.

Bălmăjeala acuzatoare – ca un stigmat pentru întreaga naţiune – până la urmă a durat neaşteptat de mult. E drept că, în final, domnul preşedinte şi-a mai pierdut o ţâră din şirul ideilor, devenind confuz şi neinteligibil, lucru explicabil pentru un efort atât de mare. Dar nu pot să nu remarc drept genial finalul, cu ultima frază! Adicătelea preşedintele a avut un merit în toată polologhia din după-amiaza de ieri! Mi-a oferit pe tavă un titlu PERFECT pentru sondajul de opinie realizat în legătură cu cel mai fierbinte subiect al ultimelor zile, de importanţă majoră pentru noi toţi: Proiectul Legii Sănătăţii care a pricinuit şi prima „victimă”, demisia lui Raed Arafat (foto dreapta), cel care a înfiinţat SMURD-ul.

Imaginile pe care le voi alătura răspunsurilor sunt de la manifestaţia de aseară, de la Cluj, manifestaţie împotriva proiectului de lege şi de simpatie pentru Raed Arafat, cel care a preferat (mai mult de nevoie) să dezbată „reforma” Sănătăţii din afara „aparatului decizional”, refuzând astfel să fie „complice” la compromiterea definitivă a Sistemului Sanitar Român, dacă legea îşi va păstra acelaşi conţinut precum cel din proiectul propus dezbaterii. Un gest de onoare, asumat şi care nu înseamnă abandonul luptei, după cum declară doctorul Raed Arafat.

Dintre cei cu care am vorbit cu prilejul sondajului, un procent destul de mare au afirmat că au încredere mai mult în Arafat decât în preşedintele Băsescu şi s-au auzit chiar voci care au afirmat că, dacă ar fi să îşi voteze în clipa aceasta noul preşedintele, l-ar vota pe Raed Arafat. No coment!

Iată şi întrebările pe care le-am adresat intervievaţilor mei în acest sondaj de opinie:
1. Cum percepeţi activitatea SMURD, o consideraţi utilă şi eficientă?
2. Ce părere aveţi despre privatizarea acestui serviciu?
3. Cum vi se pare atitudinea lui Raed Arafat, care şi-a dat demisia deoarece a considerat ca fiind inacceptabilă propunerea legislativă în ceea ce priveşte sistemul sanitar, mai precis în ceea ce priveşte Serviciul Public de Urgenţă?

***
1. Slavă Domnului, nu am fost nevoită niciodată să apelez la 112, dar dacă e să mă întrebi, am încredere mult mai mare în SMURD decât în Serviciul de Ambulanţă. SMURD-ul îl asociez cu „salvatorul de vieţi”. Când eram în liceu, în Bistriţa, ştiam de îndată că, dacă aterizează elicopterul SMURD-ului a avut loc un accident grav. În schimb, dacă mă gândesc la ambulanţa Spitalului Judeţean, mă gândesc la experienţele prietenilor mei, care au fost trataţi cu aspirină pentru dureri abdominale.
2. Nu cred că acest serviciu ar trebui privatizat, deoarece privatizarea va duce la ruperea unui sistem care s-a perfecţionat în timp şi care a ajuns să fie foarte eficient. Privatizarea ar putea fi veriga slabă a lanţului, iar când e în joc viaţa omului nu îţi poţi lua asemenea riscuri.
3. Noroc sau ghinion că nu am televizor şi nu cunosc foarte bine acest scandal. Din ce am citit puţin prin presă, domnul Arafat susţinea că din afară va putea să apere sistemul mai bine şi sper să poată face asta! Oricum, conform noii legi, sănătatea va ajunge un lux pentru mulţi dintre români... – Bianca Lumperdean, 23 de ani

***
1. Deşi n-am avut experienţe cu ei, am avut prieteni care au beneficiat de serviciile lor. SMURD salvează vieţi.
2. Dacă se privatizează, se salvează doar vieţile celor care au card de credit la  ei în momentul când sunt descarceraţi?
3. Când nu eşti lăsat să-ţi faci treaba aşa cum ştii, indiferent de locul de muncă unde prestezi, pleci. Când nu mai ai putere de decizie la tine în ogradă oricum nu mai ai ce să faci decât să-ţi dai demisia şi să pleci cu capul sus. – Laurenţiu B., 27 de ani

***
1. Da.
2. Nu sunt de acord.
3. Exagerată. – D.C., 26 de ani

***
1. Nu e utilă şi eficientă, e vitală!!! În sensul absolut direct al cuvântului.
2. Păi de ce să nu facem praf ceva care merge bine? Doar tocmai putem să mergem cu toţii pe nenumăratele autostrăzi ale patriei, cum ar fi de la Gilău la Câmpia Turzii, economia merge brici, pur şi simplu „duduie”, toată planeta ne datorează o grămadă de bani nouă şi copiilor noştri, învăţământul şi-a realizat scopul de a produce oamenii necesari – cum ar fi tâmpiţi, tinichigii şi chelneri – pensionarii nu mai ştiu în ce croazieră să meargă (nesimţiţii dracului de asistaţi social) şi aş putea s-o ţin aşa până mâine. Nu e evident că tot ce ne-a rămas de reformat e SMURD-ul?
Şi, la o adică, ar face şi băieţii noştri încă nişte bani, că tâmpiţii (pregătiţi de şcoala românească) ca mine doar de-aia plătesc taxe şi impozite... Uite, cam aşa mi se pare privatizarea acestui serviciu.
3. Nu cred că Raed Arafat şi-ar fi dat demisia dacă „propunerea legislativă” era, cum îi arată numele, o „propunere”, adică ar fi fost subiect de dezbatere şi – aşa cum ar fi fost normal – părerea lui ar fi fost cerută şi ar fi cântărit serios. Cred că în domeniul Urgenţei este, de departe, cel mai bine pregătit şi cel mai experimentat manager. Şi, pe lângă astea, am să întreb eu ceea ce nu l-am auzit întrebând pe Arafat, pentru că e mult prea Domn:
- Da' de ce dracu' trebuie să accept eu mojiciile unui nimeni, unui golan care s-a dat de trei ori peste cap şi s-a transformat din comunist în mama reformatorilor democrato-capitalişti, care e liderul neînfricat, sub al cărui ochi vigilent de luptător anti-corupţie a ajuns ţara pe locul 1 în Europa la indicele de corupţie; care are o pregătire de tinichigiu – pardon, jignesc tinichigiii; barcagiu – şi care îndrăzneşte, nu îmi dau seama din ce considerente, să îmi dea mie lecţii?
Mi-aş dori din tot sufletul ca măcar a zecea parte dintre români să fie la fel de patrioţi (!!!) ca Raed Arafat care, ce să vezi, nu este născut în România. Foarte uşor pot să îmi imaginez cu ce s-a luptat, cu câtă xenofobie şi şovinism, cu câtă birocraţie, corupţie, inerţie şi rea-voinţă ca să realizeze ceea ce a realizat.
Omului ăstuia ar trebui să i se ridice statui.
Sunt întru totul în asentiment cu el pentru că nu cred că în ţara asta există cineva a cărui realizări să îi permită să îl scoată la răspuns pe Arafat, mai mult, unii (cum ar, aaaaa, de exemplu preşedintele nostru neînfricat) cred că ar fi decent să folosească pluralul de majestate când i se adresează. Nu glumesc.
Dar dacă o să am prilejul să îl întâlnesc aş vrea să-i spun:
- Nu pentru ei Domnule Arafat, pentru noi, ăştialalţi, mulţi şi tâmpiţi, care credem că sunteţi un om extraordinar şi aţi făcut o treabă minunată, vă rugăm, nu renunţaţi, continuaţi cu ceea ce aţi construit!
Deci cum mi se pare decizia? Tristă (pentru noi) dar corectă (din punctul de vedere al Domnului Arafat).

(Tinichigii, va rog să mă scuzaţi!) – semnat uite-aşa, ca nu cumva să existe vreun dubiu: Rîpa Horaţiu, 45 de ani, Cluj-Napoca

***
1. Puţine servicii au funcţionat cu atâta profesionalism şi dăruire ca şi SMURD. De obicei, pentru evaluări, se folosesc specialişti în audit. Eficient? Comparativ cu ce?
2. România a experimentat cu acelaşi „succes” C.A.P.-ul şi C.A.S.-ul. Ambele au fost surse de furat din avutul obştesc. Ne garantează cineva că nu păţim şi cu SMURD ce am păţit cu gazul din producţia internă? Monopolul, fie că e de stat, fie că e privat, duce la suspendarea dreptului la opţiuni a consumatorului de servicii. Când sunt păreri atât de antagonice pe probleme pur „de specialitate”, trebuie să căutăm traseul banilor. De la TAXE la EXTERNARE a pacientului. Avantaje şi dezavantaje vom găsi cu sau fără concurenţă privată.
3. Atitudinea demnă a domnului Arafat face din domnia sa un exemplu pentru majoritatea demnitarilor din spaţiul mioritic. Cred că va presa cu aplomb şi cu competenţă, chiar din afara guvernului, asupra deciziilor ce vor fi incluse în lege. Preşedintele s-a pronunţat pentru dezbateri şi pentru adoptare „în plen” a actului normativ. – Nicolae Moranciu

***
1. Da, e indispensabilă.
2. Nu sunt de acord.
3. Atitudinea lui a fost protestatară şi corectă în acest caz. – Costan Araminta, 33 de ani

***
1. Şi utilă şi eficientă. Sunt prezenţi în majoritatea cazurilor şi au avut rezultate foarte bune. Ca să nu mai vorbim de dotare: de la ambulanţe şi descarcerare, până la elicopter.
2. Privatizarea, concurenţa sunt binevenite. Dar, în acest caz ar însemna să distrugi ceva ce e bun, ceva ce funcţionează deja foarte bine. Ar însemna să disipezi buget, cadre medicale calificate pe serviciul de urgenţă, în loc să investeşti în ceea ce deja şi-a dovedit eficienţa.
3. Este o atitudine normală a unui om care îşi susţine cu verticalitate punctul de vedere şi care consideră că – poate – în afara sistemului va putea face mai mult pentru Serviciul public de urgenţă. Deşi ar fi fost important ca experienţa şi profesionalismul său să cântărească greu în finalizarea noii legi. – Camelia Buşu, 41 de ani

***
1. Foarte utilă şi mai mult decât eficientă.
2. Este o idee greşită din start, din mai multe puncte de vedere.
3. Disperată, dar necesară în această situaţie. – Mirela Dorneanu, 46 de ani

***
1. Util este, iar apariţia medicului odată cu descarcerarea este deosebit de oportună. Binenţeles, ca orice serviciu finanţat şi dotat corespunzător este eficient, indiferent de denumire.   
2. Apariţia SMURD la Tg. Mureş s-a făcut pe fondul subfinanţării serviciului de ambulanţă. Orice serviciu de ambulanţă privat sau de stat finanţat poate lucra la nivelul SMURD.
3. Fără să ştiu exact despre motivul real pentru care şi-a dat demisia, este vorba de o ieşire tipică pentru Raed Arafat, promotorul şi susţinătorul SMURD în România. Un singur lucru mai ştiu: că sistemul sanitar public de stat nu este decât o mare ,,păcăleală” şi totodată o mare sugativă de fonduri ,,prost” gestionată comparativ cu sistemul medical privat, care provine tot din sistemul de stat. Totuşi, are un zâmbet pe faţă după ce mă taxează şi – măcar aparent – îşi face treaba mai bine. – Adelina Turean şi Mitra V. Călin

***
1. Da.
2. Nu sunt de acord ca să se privatizeze niciun serviciu din sistemul medical, mai ales cele de urgenţă.
3. Părerea mea este că el a fost împins la această decizie, ca a fost pus cu spatele la zid, însă gestul are onoare. – Mihaela Nechifor 25 de ani

***
1. Să ne gândim doar că nu oricine ştie şi să colaboreze la o acţiune de descarcerare. Să nu uităm că angajaţii SMURD au o anumită pregătire, pentru anumite condiţii. Grele! Să nu uităm că echipajele SMURD au salvat din accidente mii de vieţi. În anumite cazuri, chiar şi pe cele ale unor personalităţi ale vieţii publice, care nu înţeleg de ce tac la ora aceasta! Numărul vieţilor salvate, raportat la numărul accidentelor este indicator perfect pentru eficienţa SMURD! Şi da, în România, SMURD a avut şi are o eficienţă maximă!
2. Privatizarea SMURD = mai puţine vieţi salvate. Privatizarea SMURD - ca singurul serviciu care mai merge în ţara aceasta, înseamnă a le lua românilor şi ultima brumă de speranţă că în România cândva va fi mai bine. Privatizarea SMURD este lovitura de graţie aplicată sistemului sanitar românesc.
3. Raed Arafat a dansat cu lupii în ultimii ani! Era clar că dacă nu învaţă să urle ca ei, îl vor muşca. În această ţară, intrarea în aparatul de stat înseamnă compromis. Înseamnă a învăţa să fii hoţ, mârşav, demagog, înseamnă a învăţa să deserveşti interesele proprii ţie şi mai ales, interesele stăpânilor. Cine nu învaţă asta, sfârşeşte precum Raed. Nu contează că ieri a fost decorat şi azi e numit duşmanul reformei sănătăţii. Totul se schimbă după bunul plac al preşedintelui, sau, mai bine zis, după calitatea şi cantitatea wiskyului pe care îl îngurgitează.
Raed Arafat are toate şansele să stârnească o revoluţie. Revoluţia oamenilor disperaţi, cărora li se ia şi ultima frântură de şansă la viaţă. Desigur, pentru cei care îşi tratează problemele de sănătate la Viena, privatizarea SMURD e o bagatelă. Raed Arafat nu vrea însă ca serviciul pe care l-a înfiinţat cu atâta dăruire şi sârguinciozitate să ajungă hrană pentru hiene. Interesele sunt mari, să sperăm că nu mai mari decât demnitatea! – Ioana Ungur, 32 de ani

***
1. Deosebit de eficientă şi fără nicio îndoială utilă.
2. Dacă şi-a propus exterminarea în masă a poporului român, asta-i una din căi – părerea mea este că e o greşeală majoră – dar... nimic nou, numai gafe primim de la Guvernul ăsta...
3. Poate puţin pripită – zic eu – ar fi trebuit să nu „le dea apă la moară” ăstora. Sau poate asta aşteptau, de fapt... – Corina Ciuciu, 46 de ani

***
1. Foarte utilă şi foarte eficientă. Toată stima şi consideraţia pentru cei care contribuie la existenţa acestui serviciu.
2. Cred că ar fi o CATASTROFĂ! Şi mai cred că, aşa cum s-a întâmplat în învăţământ şi în alte domenii, dacă nu luăm atitudine o să asistăm la „înghiţirea” acestui serviciu de către nişte „băieţi deştepţi”.
Am auzit motivaţii aberante, de genul „dacă o să avem servicii private în sănătate, nu o să mai stea bolnavul operat de amigdalită două săptămâni în spital”... Vreau să întreb, cu tot respectul, dacă domnul Băsescu se referea la bolnavul amărât care îşi cumpără toate medicamentele şi toate cele necesare operaţiei… De ce ar vrea acel amărât să stea două săptămâni în spital??? Şi nici nu am înţeles ce legătură avea amărâtul de pacient suferind de amigdale cu SMURD-ul!
3. Toată stima pentru acest OM care se luptă cu o grămadă de „români” să facă atâta bine acestui popor. Tot respectul pentru verticalitatea domniei sale şi mă bucur să văd valul de simpatie de care se bucură în rândul populaţiei. – Anca Rîpa, 44 de ani

***
1. Activitatea SMURD este în acest moment cel mai eficient serviciu sanitar din România, dacă ne referim la cazurile de urgenţă majoră, la ajutorul „în stradă”, fiind eficient, profesionist, rapid, organizat şi eficient. Sunt încă probleme legate de capacitatea spitalelor de preluare în serviciile UPU (Unităţi Primire Urgenţe), în ceea ce priveşte preluarea în secţii ATI, neurochirurgicale, cardio-vasculare etc., problemele fiind legate de dotare în resurse umane, dotare tehnică pentru urgenţe (lipsă Tomografe Computerizate funcţionale este doar un exemplu), capacitate hospitalieră şi, în unele situaţii, lipsa de profesionalism. În această direcţie ar trebui dezvoltat mai departe sistemul prin: organizarea UPU, înfiinţarea centrelor de permanenţă „de cartier”, care să preia şi cazurile care nu reprezintă urgenţe majore, pentru degrevarea serviciilor UPU, dotare tehnică, cursuri de perfecţionare pentru personalul din serviciile UPU, resursa umană dimensionată corespunzător, decontarea serviciilor de urgenţă la adevărata lor valoare etc.
2. SMURD ar trebui să fie definit clar ca serviciul de urgenţă pentru situaţii majore, şi ar trebui să rămână serviciu de stat, organizat, militarizat, capabil să intervină în extremă urgenţă şi cu un nr. de apel unic: 112. Observaţie: e util să existe şi servicii de ambulanţă paralele, dedicate cazurilor cronice, nedeplasabile ambulator, care pot fi şi private sau aparţinând chiar spitalelor, cu de dedicaţie pentru anumite afecţiuni, decontate de sistemele de finanţare, cum ar fi, spre exemplu, pentru bolnavii de cancer care trebuie să efectueze chimioterapie, radioterapie; un astfel de sistem privat există în ţara noastră: de exemplu transportul pacienţilor care necesită dializă, privatizat, al firmei Fresenius.
3. Perfect onorabilă.
Privatizarea spitalelor este, de fapt, adevărata miză. În Germania s-a procedat la preluarea spitalelor de stat şi privatizare, dar în Germania discutăm de un nivel scăzut al corupţiei, astfel încât privatizările s-au făcut transparent şi corect, iar, pe de altă parte, deconturile cazurilor sunt la valori acceptabile, astfel încât privatizaţii nu sunt nevoiţi să refuze cazurile grave din lipsă de fonduri. Pentru a şti exact necesarul financiar pentru sistemul de sănătate, înainte de introducerea asigurărilor, ar trebui ca toţi banii colectaţi să intre în bugetul sistemului de sănătate, nu la Finanţe. E cunoscut că în nici un stat nu se reuşeşte să se susţină integral serviciile de sănătate necesare populaţiei. În România, falimentul atâtor întreprinderi a condus la scăderea fondurilor colectate, dar în România subfinanţarea sistemului sanitar se datorează în primul rând faptului că nu toate fondurile colectate sunt utilizate pentru finanţarea sistemului de sănătate. La asigurările private pentru „pachetul maximal - servicii de excelenţă” ar trebui – dacă sustenabilitatea financiară nu există pentru toată populaţia – stabilite diferenţe de asigurare, calculate în procente din salariu (adică, spre exemplu, contribuţie 10% din salar şi nu suma de 50 euro/lună sau 150 euro/lună) Pentru nivelul socio-economic al românilor, la nivelul actual, acest mod ar fi mai etic. Nu e vina nimănui că avem salarii mici sau pensii mici. – Simona Mihuţiu, 43 de ani