business-forum.ro

A trecut şi Crăciunul şi, fie că mai cred în Moşul care le aduce daruri, fie că nu, cu siguranţă toţi se bucură de darurile care se rostogolesc din tolba lui, pe care le aşează pe furiş sub brad sau ni le înmânează în cadru festiv, contra unei colinzi sau a unei poezioare spuse cu glasul gâtuit de emoţie al prichindeilor.

Ca să vedem câţi dintre cei mici dar şi dintre cei mari mai vor să creadă în acest personaj care, cică, vine ba pe horn, ba într-o sanie trasă de reni pe la ferestrele noastre, în prag de seară, am întrebat copii şi maturi, la întâmplare, acum, la trei zile de când sărbătoarea Crăciunului ne-a luminat, adunându-ne în preajma bradului împodobit.

Întrebările noastre au fost: L-ai văzut pe Moş Crăciun? şi Ce cadou ţi-a adus?

Răspunsul 1.
- Da, l-am văzut pe Moş Crăciun la Biserică, când ne-a adus cadouri pentru cei care cântăm în corul copiilor.

- Of, nu ştiu… mi-a adus atâtea!!! Roata olarului, O carte despre bobârnaci şi oase (Corpul uman – n.r.), unde bobârnacii îţi explică ce se întâmplă cu oasele din corp, o trusă de manichiură, şampon de baie şi balsam, şampon pentru păr şi spray, parfum, ciorăpei, două perechi de şosete, un ciorap cu chiot, o perie de împletit şi ondulat părul, un carneţel pentru scris notiţe, o cutie de creioane şi încă altele de care nu îmi amintesc… A, o carte „Guliver în Ţara minunilor”, o cutie cu desen – care are de fapt un calendar – cu ciocolăţele, apeşi pe ziua în care eşti şi iese ciocolata şi o mănânci. Da, şi multe dulciuri, că am fost la colindat! Apoi fructe, nuci, clementine, portocale şi mere. Am mai primit un pachet cu un fel joc cu care faci cartofi din plastilină şi le pui picioare, fustiţă, căciuliţă şi am mai primit un fel de biscuiţei… şi am mai primit papagena, nişte tubuleţe din napolitană umplute cu ciocolată. – Sorana, 8 ani

Răspunsul 2.
- Sigur că cred în moş Crăciun, că doar mi-a adus cadouri! Măcar în Moş Crăciun să mai credem, că în rest...

- Am primit un rimel, un contur de ochi, o spumă de păr, parfum, şosete, bradul, bomboanele de pom şi altele pe care le-am cumpărat în contu’ Moşului. – Simona, 43 de ani

Răspunsul 3.
- Sigur, şi buni crede în Moş Crăciun, mai ales când văd câtă bucurie aduce copiilor. Nu contează că de fapt e o poveste, asta cu Moş Crăciun. Principalul e că dă un plus de bucurie sărbătorii Crăciunului. Ştiţi ce mă gândesc acum…? Că, într-un fel, moşu’ acesta e cel care desfiinţează barierele. De orice religie eşti, orice ai sărbători prin educaţie şi tradiţie, faptul că dăruieşti de Crăciun, că te gândeşti să faci bucurii şi la cei dragi – dar şi altora, străini – „cadouri” cât de mărunte denotă că „spiritul” acestei sărbători doboară barierele şi e un fel de „sărbătoare” pentru toţi, bineînţeles, după posibilităţile fiecăruia.

- Am primit şi eu cadouri, dar noi, cei mai „înţelepţi” – ca să nu zic mai în vârstă – nu limităm la atât sărbătoarea şi nici nu o contorizăm astfel. E frumoasă în sine, prin bucuria pe care o degajă în oameni. Parcă îi face mai buni, mai înţelegători cu semenii lor. Şi asta e minunat. Ar fi frumos să fim aşa mereu. Dacă ar fi să spun ce am primit, ei bine: parfum, rol deodorant, cookies şi o carte pe care de-abia aştept să o citesc. – Livia, 74 de ani

Răspunsul 4.
- Moşul suntem noi. Deci, DA, m-am întâlnit cu o parte din cei dragi, deci şi cu „moşul”. Noi ne facem cadouri, noi împodobim bradul, noi cântăm colinzi. E cam buclucaş „moşul” anul acesta, cel puţin la mine… (râde copios)

- Am primit cadouri, sigur! Un trening, o pereche de papuci de casă, un halat de baie, nişte cosmeticale pentru bărbaţi, un coş întreg, Dar a cam încurcat borcanele „moşul”, pentru că de la prieteni am primit o trusă de bărbierit – cu spumă de ras şi aparat de bărbierit–  de parcă moşul prietenilor nu ar fi ştiut că am barbă!  Şi asta nu a fost tot… am primit o ţigară electronică, deşi preferam o pungă de tutun pentru pipă! Cred că de banii ăia îmi puteau lua vreo trei-patru pungi cu tutun de tot felul, cu care mă puteam delecta în fotoliu mult mai plăcut de sărbători. Dar darul e dar, deci nu se caută în coarne, aşa că păstrez ţigara electronică pe când am să mă hotărăsc să mă las de fumat. – Răzvan, 32 de ani

Răspunsul 5.
- Nu ştiu cum a trecut Crăciunul. Cred că a rătăcit adresa mea. De vreo patru ani deja. Am lucrat de Crăciun, în gardă. A fost OK, am apucat să dorm vreo 45 de minute, maxim. În alte gărzi nu reuşeam nici atât. Am aţipit şi nici măcar nu l-am visat pe Moş. Asta e, altădată să îi daţi şi adresa mea, dacă aveţi o relaţie mai apropiată cu Moş Crăciun. Spuneţi-i că aş vrea să îl revăd, cum mi se întâmpla an de an, până pe la vreo 8 ani. Apoi m-a uitat, sau l-am uitat, nici eu nu mai ştiu.

- Da, am primit cadou o răceală! Că am tot alergat prin magazine vreo trei zile, ca să fac pe alţii să creadă în Moş Crăciun. Aş putea să numesc cadou antibioticele cu care m-am cadorisit după seara şi noaptea de Crăciun? A, şi am economisit pentru Revelion o mulţime de băutură, că alcoolul nu se împacă prea bine cu antibioticele. În rest, toate bune şi frumoase pe acasă, copiii s-au bucurat şi au colindat, nevastă-mea a muncit, de i-a ieşit limba de-un cot cu pregătirile. Am sau mai degrabă A primit musafiri. Cred că am fost „insuportabil” anul acesta de Crăciun, posac şi apatic, nu am fost o companie prea veselă. Dar prietenii ştiu de ce.. şi mai ştiu şi că-mi trece! (râde cam amar… n.r.) Dar îmi iau revanşa de Revelion! Mergem la chef! Hahaha – Cornel, 36 de ani

Răspuns 6.
- Trebuie să „cred” în Moş Crăciun, că am bebe de 2 ani. Cum aş putea fi altfel convingătoare? Şi mai cred pentru lumina din privirea fetiţei mele care a căscat ochii mari, dar a fost şi „temătoare”, la vederea moşului. Şi mai cred pentru că aşa am fost învăţată, să mă bucur de Moş Crăciun, fie că în realitate el există, fie că nu. E un pretext, iar câtă vreme aduce bine şi bucurie, nu văd de ce n-aş crede?

- Eu am primit mai puţine cadouri, dar micuţa mea a fost copleşită. Am întrebat-o după plecarea moşului dacă i-a plăcut de el. A zis că nu! Dar nu ştie încă, e prea micuţă… Plus că moşul nu a fost prea „credibil”. La anul trebuie să căutăm unul mai veridic. Sigur nu ar mai ţine păcăleala. Moşului i-a căzut şi o parte a bărbii, avea şi voce cam de femeie… În fine, a trecut. Am primit cosmeticale, o eşarfă, un rucsac şi echipament de munte, pentru excursii. Şi am mai primit în dar bucuria soţului meu când şi-a văzut cadourile, a mamei mele când a primit poşeta pe care i-am cumpărat-o, a colindătorilor când i-am servit cu prăjituri şi cozonaci. Mai multe giumbuşlucuri o să facem când mai creşte asta mică, să fie surpriza şi mai mare şi să ne bucurăm toţi; de bucuria ei în primul rând! – Mihaela, 25 de ani

***

Bine, m-am întrebat – după ce am vorbit cu „intervievaţii mei” – dar nimeni nu are curajul tranşant de a spune că Moş Crăciun e o fantasmă, că ne amăgim copiii servindu-le o poveste cu moş, reni, spiriduşi şi cadouri sub brad, chipurile de la Moş Crăciun? Peste ani, nu vor fi dezamăgiţi copiii, când vor afla că au fost „traşi pe sfoară” şi că ne folosim de acest pretext pentru a dărui?

Ei bine, se pare că nimeni – cel puţin dintre cei cu care am vorbit eu – nu vrea să spulbere vraja… şi mizează pe faptul că, atunci când copiii vor afla adevărul despre provenienţa cadourilor, vor avea suficient discernământ să înţeleagă că, precum basmele, legenda lui Moş Crăciun are farmecul ei şi, la urma urmei, ne învaţă să ne bucurăm de clipele de fericire ale celorlalţi la fel de mult – sau chiar mai mult – precum de-ale noastre.