business-forum.ro

Vin Sărbătorile şi nu mai e un „secret” pentru nimeni, câtă vreme încă din 1 Decembrie suntem „bombardaţi” cu şlagăre „de sezon”, de care ajungem chiar şi să ne săturăm până vine Crăciunul. Oricum, de când e liber la happening, am ajuns, an de an să ne consolidăm repertoriul, ştim toate textele pe de rost, şi în română şi în engleză şi în cine ştie ce limbi de sorginte latină. La radio avem „Radio lui Moş Crăciun”, la toate magazinele, fără nici o excepţie avem „ofertele de Crăciun” cu toţi zurgălăii corespunzători: concursuri, tombole, mici cadouri, promoţii care mai de care mai incitante. Dar şi cu scumpiri „asezonate” perioadei din an în care nu prea vrem să ducem lipsă de nici unele.

Dar, dacă vrem să ne apropiem de semnificaţia adevărată a Sărbătorii Crăciunului, ar fi frumos să ne gândim să fim mai buni, mai darnici, mai cu îngăduinţă şi cu înţelegere pentru semenii noştri. Iar faptele bune ar trebui să ne caracterizeze mare parte a acţiunilor din acest sezon şi, de ce nu, din orice perioadă a anului.

Vrând să vedem câţi dintre concetăţenii noştri ţin cont de menirea Crăciunului, de adevărata semnificaţie a ei, am adresat câtorva persoane, la întâmplare, două întrebări simple legate de aceste lucruri.

1.    Ce înseamnă pentru dvs. Sărbătoarea Crăciunului?
2.    Cu ce faptă bună v-aţi gândit să întâmpinaţi Sărbătorile?

Răspunsul 1.

• Sărbătoarea Crăciunului înseamnă acasă, la mama, la Făgăraş. Înseamnă prieteni, chefuri, şi o perioadă în care uit că se apropie sesiunea, în care, dacă am noroc, îmi fac şi o mini-vacanţă la o cabană, în care aştept cadouri şi dau şi eu cadouri, în limita bugetului.
• Cea mai bună faptă e că mă duc acasă, că măcar o dată în timpul anului universitar mă văd şi ei la faţă. Ştiu că se bucură toţi, chiar dacă renunţ să fiu cu prietenii mei de aici, de Sărbători. Dar mai tragem noi nişte chefuri după ce revenim cu sarsanalele încărcate cu de toate, de pe unde ne întoarcem fiecare. Cred că asta e fapta cea mai bună. – Ioan Pater, 22 de ani

Răspunsul 2.

• Crăciunul eu îl port în suflet. Ce se vede, pe străzi, prin magazine, prin oraş, chiar şi prin multe case de români nu mai e ce a fost. E comerţ, vânzare, aiureli, un bun prilej de a îngroşa pungile unora.
• Cândva ceea ce aş fi vrut să fac chiar puteam împlini. Acum nu am cum să îmi împlinesc dorinţa de a face fapte bune aşa cum aş vrea. Acum mă limitez să fiu cu familia, să ne adunăm la masă împreună, chiar dacă masa e mai săracă, faptul că suntem împreună, că suntem sănătoşi, că putem cânta colinzi, că putem împodobi un brad cât de mic, că putem merge la un concert de colinzi la biserică, că putem da o pomană cât de mică sau măcar să oferim nişte prăjituri celor care vin să ne colinde înseamnă cam tot. În rest, să fim sănătoşi şi să reuşim să trecem sărbătorile în pace, linişte şi armonie, cu credinţă. – Mioara Galiş, 31 de ani

Răspunsul 3.

Sărbătoarea Crăciunului, pe lângă însemnătatea sa creştinească, pentru mine înseamnă familie. Înseamnă mirosul de prăjituri, colinde, timp petrecut alături de părinţi, şi multă bucurie! E aşa o linişte de Crăciun... E sărbătoarea care mă relaxează total. Mă apucă nostalgia... şi tânjesc la Seara de Ajun (chiar dacă mai sunt doar câteva săptămâni până la acea seară minunată!)
Nu m-am gândit la o faptă bună... Până anul trecut, în Ajunul Crăciunului împărţeam cozonac şi ceai cald pe stradă (împreună cu organizaţia Serviciul de Ajutor Maltez în România). Anul acesta... probabil, o să-mi împart timpul cu familia... căci nu prea mai apucăm să stăm împreună. Şi asta este o faptă bună, nu? – Bianca Lumperdean, 22 de ani

Răspunsul 4.

• Mâncare, băutură, chef, cadouri, Naşterea Domnului, brad, petrecerea timpului în familie, vacanţă…
• Să-mi ajut familia la pregătirile de Sărbători. – Cătălin Dorneanu, 17 ani

Răspunsul 5.

Ceva care e mai des ca sexul şi infinit mai des ca mărirea de salariu. (râde copios, molipsitor – n.r.) Lăsând gluma sau negluma la o parte, e o sărbătoare foarte frumoasă pe care, din păcate, o îngropăm în aşa-zise semnificaţii false. Totul ar trebui să fie brodat în jurul sărbătorii religioase, că ăsta este de fapt Crăciunul. Prilej de bucurie, de bună înţelegere şi de lumină, de colinde din bătrâni cântate cu cei dragi, în jurul bradului împodobit de toţi.
Nu trebuie să vină Sărbătorile să facem fapte bune. Cel mai frumos e să te culci în fiecare seară împăcat că nu ai făcut pe nimeni să sufere în timpul fiecărei zile care a trecut, că ai făcut cât de mult bine ţi-a stat în putinţă, că ai ajutat cât te-ai priceput. Întâmpinăm Sărbătorile cu tot ce facem, iar bucuria Crăciunului e cu atât mai mare cu cât ştii că te-ai comportat astfel încât să poţi liniştit să te bucuri de sărbătoare cu tot ce implică ea, prin tradiţie. – Mihai Bucovineanu, 56 de ani

Răspunsul 6.

• Crăciunul este cea mai frumoasă sărbătoare dintre toate. Pentru mine este o sărbătoare a bucuriei, înseamnă reuniune de familie, înseamnă iertare şi dorinţa de a fi mai bun.
• Voi ajuta un copilaş bolnav de cancer, care are nevoie tratamente multe şi costisitoare pentru a se însănătoşi. Pot să îţi dau şi link-ul, http://vaidavlad.blogspot.com/, poate reuşim să îi oferim o şansă! – Beatrix, 29 de ani

Răspunsul 7.

Io iubesc Crăciunul dintotdeauna. E renaşterea, un nou ciclu… Naşterea Domnului, adunaţi la căldură cu familia, cântând cântece, imaginea Ieslei sfinte, craii, pruncul Isus, aşa am fost învăţat de când eram mic. Pe de altă parte, colindatul, faptul că te vezi cu prieteni, rudenii, oameni pe care poate nu i-ai văzut niciodată sau poate nici de un an de zile. Oamenii sunt mai buni, că sunt mai aproape de religie şi de tradiţii ca oricând.
La a doua întrebare v-aş spune o vorbă din bătrâni: ’geaba e dorinţă, dacă nu-i putinţă. Ne e greu şi să petrecem rezonabil sărbătorile în familie, să ne facem daruri între noi. Cu toate acestea, e bine să dăruim din puţinul pe care îl avem şi celor mai necăjiţi ca noi. Şi cred că asta se întâmplă, în general, la români. O felie de cozonac, mere, prăjituri, portocale, bomboane de pom, ceva tot se găseşte de dăruit, orice-ar fi. Cât de puţin. Frumos ar fi să se gândească şi cei cu posibilităţi la asta, dar se pare că mai degrabă o fac cei care ştiu ce înseamnă să nu ai câteodată nici bani de-o pâine. Ei sunt mai sensibili la suferinţele celor din jur. Apropo de asta, am să vă povestesc o întâmplare petrecută la Sărbătorile trecute, că merită. Am fost cu prietenii la un local, că veniseră de peste Ocean. Şi pentru a ne povesti unii altora ce ni s-a mai întâmplat de când nu ne-am văzut, am comandat o cafea şi un vin fiert şi ne-am aşternut la poveşti. Un amărât a venit la masa noastră, cerându-mi, mie, un leu. Nu aveam, cheltuisem tot ce aveam pe pregătirile de Crăciun, pe brad şi împodobitul lui, modest, că nu prea aveam din ce. Nici cadouri nu ne-am făcut, decât simbolice, încropite de noi, fără costuri financiare. Iar când m-a întrebat dacă nu îi dau bani, i-am spus cu tristeţe că nici eu nu am şi că îmi fac cinste cu un vin fiert prietenii cu care eram la masă. A făcut amărâtul stânga împrejur şi a plecat de lângă masa noastră. Dar nu au trecut 5 minute până când s-a întors şi mi-a întins o bancnotă nou-nouţă de un leu. Moment în care, comesenii mei, români plecaţi în SUA – sensibilizaţi de gestul cerşetorului – au scos din portofel şi i-au dat o bancnotă de 100 de lei, la schimb. Probabil cerşetorul acela amărât e unicat printre cei de teapa lui, însă mi s-a întâmplat aievea ceea ce vă povestesc. Am fost stânjenit să accept de la el bancnota de un leu, dar am primit-o ca pe un dar de Crăciun, am pus-o sub brad şi am dăruit-o, la rându-mi, primului colindător care ne-au bătut la uşă. – Cosmin Arnica, 37 de ani

Răspunsul 8.

• Este singura zi magică din an când toate dorinţele ţi se pot îndeplini!
• Fac o faptă bună în fiecare zi. De aproape un an sunt voluntar la Asociaţia Pacienţilor cu Afecţiuni Autoimune şi încerc să ajut oamenii. Sunt alături de oamenii bolnavi pe care îi ajut în funcţie de nevoile lor: consiliere, mergem împreună la medic, îi ajut cu informaţii despre boală etc. În 12 decembrie, ca să întâmpinăm cum se cuvine sărbătorile, organizăm o expoziţie de pictură cu titlul „Oameni pentru Oameni”, în Bucureşti, la „Hobby Cafe”. În 12 decembrie – la ora 16 – este vernisajul, iar expoziţia va fi prezentă şi va putea fi vizitată timp de o săptămână. – Rozalina Lăpădatu, 43 de ani