business-forum.ro

Sâmbăta trecută, puţin după ora prânzului mi-au bătut la uşă doi tineri care s-au prezentat ca fiind voluntari ai unei misiuni umanitare. Dorind să aflu mai multe despre activitatea pe care o desfăşoară şi despre cauzele pentru care, într-o zi de iarnă când – dacă nu ai ceva deosebit de făcut prin oraş – stai la căldurică, cu familia sau în faţa televizorului, i-am invitat să intre, să stăm puţin de vorbă. Mi-au replicat că politica organizaţiei din care fac parte nu le permite să dea buzna în casele oamenilor, lăsând la latitudinea fiecăruia să contribuie sau nu, cu cât pot, la strângerea de fonduri în scopuri umanitare. La insistenţe, am reuşit să îi conving să intre şi le-am „răpit” câteva minute, stând de vorbă cu ei.

Astfel am aflat că reprezintă Organizaţia non-profit „Misiunea Speranţă pentru România”, că se numesc Georgiana Balboroş, din Botoşani şi Vlad Bogdan Pop, din Târgu Lăpuş – Maramureş, că locuiesc în Floreşti, lângă Cluj şi acum, ca şi voluntari străbat Clujul, apelând la generozitatea oamenilor pentru aduce un pic de lumină în viaţa unor copii vitregiţi de soartă.

Micuţii care sunt în atenţia organizaţiei din care fac parte au probleme mari, în prag de Sărbători, iar cele mai stringente sunt cele financiare. Tot de la ei am aflat şi cum este primită de către concetăţenii noştri activitatea lor, cei mai receptivi la cauzele pentru care fac ei voluntariat, surprinzător, fiind tot cei cărora nu le este deloc uşor să facă faţă economiei de piaţă şi care – din puţinul pe care îl au – rup un strop şi pentru mai binele copiilor instituţionalizaţi, a căror speranţă este ca o lumină fragilă, de lumânare, care pâlpâie la orice pală de vânt iscată din zbuciumul vremurilor prin care trecem. Îmi spuneau, cu mâhnire că, de multe ori, cei care ar putea să facă mai mult pentru astfel de cauze ori nu le deschid deloc uşa ori le-o închid în nas.

Ei mi-au mai spus că, dacă doresc să aflu mai multe despre activitatea organizaţiei din care fac parte, îmi recomandă să vizitez site-ul organizaţiei la adresa www.sperantapentruromania.ro şi să iau legătura cu cei abilitaţi să îmi dea detalii mai multe. Nu mai erau multe ore până să se întunece şi aveau încă multă cale de făcut… Modeşti, discreţi şi devotaţi, au plecat în ochi cu lumina dată de convingerea că truda lor, chiar dacă nu este înţeleasă de mulţi dintre oameni, va aduce un strop de bine pentru cei mai trişti ca ei acum, în pragul Sărbătorilor de iarnă.

Şi iată că, după cum mi-au recomandat, am luat legătura cu cel care coordonează activitatea Misiunii Speranţă pentru România în zona Clujului, domnul Stelian Hodrea (foto stânga), care a avut amabilitatea de a-mi acorda un interviu, în exclusivitate pentru cititorii Business Forum.

Lia Tătar: – Domnule Stelian Hodrea, am remarcat că acţiunile umanitare ale Misiunii Speranţă pentru România se desfăşoară în mai multe judeţe din nord-vestul ţării. Mai nou, listei acestora li s-a adăugat şi Clujul. Ce acţiuni aveţi în derulare, în acest moment?
Stelian Hodrea: – Avem mai multe proiecte „pe rol” şi pentru că se apropie Sărbătorile de Iarnă, dorim să aducem o rază de speranţă acelor persoane care sunt în nevoie. Şi am să vă dau câteva exemple:

• În comuna Batăr, judeţul Bihor, susţinem un mic centru care adăposteşte 13 bătrâni ai străzii. Li se oferă cazare, mâncare şi îngrijire. Centrul funcţionează doar din primăvara acestui an şi încă nu beneficiază de încălzire centrală. S-a achiziţionat o centrală termică şi 16 calorifere, însă nu avem fonduri pentru instalaţia care să lege caloriferele de centrală. Aceasta ar costa 2.000 de lei. De asemenea, nu avem lemne de foc pentru aceşti bătrâni, care ar costa – pentru toată iarna – 3.000 de lei.
• Altor 20 de bătrâni dorim să le oferim o masă caldă cu ocazia Sărbătorilor de Crăciun şi de Revelion.
• Ca în fiecare an, dorim să oferim pachete şi o masă caldă pentru 200 de copii ai străzii.
• Un bătrân, Nea Petre, are piciorul amputat, nu are pe nimeni, este neajutorat şi dorim să îl ajutăm cu o proteză pentru a se putea deplasa şi autoîntreţine.
• Doamna Babeţi Valeria este o mamă singură, care de 5 ani are piciorul amputat. Tot lucrul în casă îl face fetiţa ei, Alexandra. Dorim să îi cumpărăm mamei o proteză pentru picior, pentru ca să redevină o mamă activă. Proteza costă 1.500 de euro + 300 de euro cheltuieli secundare.
• Cristi este un băiat orfan. După ce a fost ajutat de noi pentru operaţia la ochi, acum vede normal, însă nu are voie să lucreze niciodată, ca boala să nu revină. Nu are locuinţă, a primit un apartament devastat, fără geamuri şi fără uşi, iar noi am început amenajarea lui. Am investit până acum 700 de euro, însă e nevoie de încă 1.500 de euro pentru a-i conferi un minim de condiţii de locuit.
• De mai mulţi ani de zile, în atenţia noastră se află 100 de bătrâni singuri, neputincioşi, cu venituri foarte mici sau fără venituri. Dorim să le oferim cu ocazia Sărbătorilor pachete cu alimente, fiecare pachet cu un conţinut de aproximativ 70 de lei.
• În atenţia noastră sunt şi 20 de familii de bătrâni care au nevoie de lemne de foc pentru această iarnă. De cinci ani îi susţinem cu lemne.
• Şi pentru că acum desfăşurăm o campanie de strângere de fonduri în judeţul Cluj, dorim să aducem şi aici speranţa în sufletele copiilor din centrele de plasament, prin oferirea unei mici bucurii de Crăciun.

L.T.: – Cine sunt membrii acestei organizaţii non-guvernamentale? Există o selecţie a acestora sau se înscriu în urma solicitării propri de a se implica?
S.H.: – Se înscriu în urma solicitării, dar se verifică cine anume este persoana care doreşte să se implice. Suntem o asociaţie bazată în mod special de voluntariat.

L.T.: – Câţi membrii numără în clipa de faţă şi ce vârste au ei?
S.H.: – Sunt 13 membri, cu vârste de la 23 la 50 de ani.

L.T.: – Este o organizaţie de sine stătătoare, o iniţiativă proprie sau este integrată/afiliată unei organizaţii – româneşti sau internaţionale – mai mari?
S.H.: – Este o organizaţie de sine stătătoare, o iniţiativă proprie şi, deocamdată, nu este afiliată unei organizaţii mai mari. Suntem o asociaţie mică, funcţionăm de doi ani, deocamdată nu avem un parteneriat extern şi nu suntem afiliaţi altor organizaţii mari, însă intenţionăm să facem acest lucru în perioada următoare.

L.T: – Cine coordonează activitatea organizaţiei?
S.H.: – Un consiliu director, format din 5 persoane.

L.T: – Ce ne puteţi spune despre problemele celor pe care doriţi să îi ajutaţi?
S.H.: – Persoanele pe care noi le ajutăm sunt selectate în urma unor anchete sociale şi sunt alese în colaborare cu asistenţa socială din cadrul primăriilor locale. Problemele celor pe care noi îi ajutăm sunt de natură fizică sau socială. Cei mai mulţi dintre ei au nevoie de hrana cea de toate zilele. Desigur, există şi probleme de natură socială, de exemplu încercăm să le oferim ajutor în repararea sau chiar construcţia locuinţelor.

L.T: – Cu ce probleme se confruntă organizaţia dumneavoastră?
S.H.: – Cea mai mare problemă este lipsa fondurilor care să ne ajute să putem interveni în ajutorul a cât mai multor persoane care au nevoie de ajutor imediat sau de susţinere.

L.T: – Cum vi se pare legislaţia românească în ceea ce priveşte sprijinirea persoanelor aflate în dificultate? Dar pe dvs. ca asociaţie, vă sprijină?
S.H.: – În ceea ce priveşte sprijinul acordat persoanelor în dificultate, există lipsuri legislative iar firmele nu sunt stimulate suficient pentru a sponsoriza activităţi umanitare. E adevărat, nu am întâmpinat probleme de natură juridică, însă nici n-am simţit vreun sprijin.

L.T: – Puteţi să treceţi în revistă câteva realizări concrete ale organizaţiei?
S.H.: – Realizările noastre concrete pot fi vizionate şi în format video pe site-ul nostru www.sperantapentruromania.ro. Dacă ar fi să amintim câteva dintre ele ar fi: * Un tânăr de 29 de ani a fost susţinut cu 2.000 de euro pentru o operaţie complicată la ochi, în Republica Moldova, la o clinică specializată, cu experţi ruşi. Operaţia a fost un succes şi astăzi Cristi vede ca un om normal. * S-a construit o casă pentru o mamă singura cu 4 copii handicapaţi, în localitatea Dalboset judeţul Caraş Severin. * La începutul fiecărui an şcolar susţinem cu rechizite şcolare aproximativ 50 de copii săraci. * După ani de zile de când le plouă în casă, am izolat acoperişul barăcii în care locuieşte o mamă singură, cu 5 copii. * Susţinem cu alimente, periodic, un adăpost pentru bătrânii străzii în comuna Batăr, din judeţul Bihor. * O mamă singură a scăpat de cancer, după ce am susţinut financiar tratamentele împotriva bolii. * Nea Petre – bătrânul cu piciorul amputat – are acum o cameră nouă, după ce ani de zile a trăit în condiţii insalubre.

L.T.: – Ce puteţi să ne spuneţi, din experienţa dumneavoastră, despre mentalitatea românilor atunci când vine vorba să îşi ajute semenii?
S.H.: – Românii sunt destul de sceptici în privinţa asociaţiilor umanitare, în special a celor mici. Există, din păcate, ideea că cei care lucrează în acest domeniu sunt hoţi, şi că fac acest lucru din interes personal. Probabil că situaţia aceasta este diferită în cazul asociaţiilor mari, cu renume şi care sunt intens mediatizate. În cazul nostru, este destul de greu să câştigi încrederea. Ca să înlăturăm suspiciunile, prejudecăţile, toate proiectele noastre care au fost finanţate/sponsorizate prin aport public, sunt însoţite de materiale video. Fiecare sponsor sau vizitator al site-ului nostru poate să vadă exact ceea ce facem şi prin aceasta am reuşit să câştigăm credibilitate. Unii dintre sponsorii sceptici au dorit să vină ei personal pe teren, să ne cunoască şi să ajute direct. A doua oară nu a mai fost nevoie, pentru că le-am câştigat încrederea. În privinţa „sponsorilor” noştri, cei mai mulţi dintre ei sunt oameni simpli, care oferă din puţinul lor, iar satisfacţia vine imediat, pentru că noi le prezentăm un raport scris şi îi direcţionăm spre site, pentru a vedea – prin intermediul materialelor video – exact unde a ajuns ajutorul lor umanitar.

L.T.: – În perioada Sărbătorilor, pe mulţi dintre noi ne duce gândul spre cei vitregiţi de soartă, care nu au posibilitatea să sărbătorească cum se cuvine Naşterea Domnului. Cum vă veţi implica pentru ca şi aceste persoane să simtă măcar un strop din magia şi frumuseţea acestei Sărbători?
S.H.: – Noi nu ne limitam doar la a aduce un pachet de alimente, în a oferi lemne de foc şi a ajuta în probleme de sănătate. Oamenii aceştia au nevoie şi de consiliere, de încurajare. Mulţi dintre cei pe care îi ajutăm ne-au mărturisit că, dincolo de ajutorul material pe care îl oferim, pentru ei contează enorm faptul că vine cineva la ei, că stă de vorbă cu ei, le ascultă păsurile şi povestea de viaţă. Vom fii şi cu ocazia acestor sărbători alături de copiii cu nevoi speciale din Cluj şi Beclean şi vom încerca să aducem un strop de lumină nu doar prin pachetele de Crăciun, ci şi printr-o vorbă bună, de care au atâta nevoie.

L.T.: – Ce gânduri de sărbători sau ce îndemn aţi dori să adresaţi cititorilor Business Forum?
S.H.: – Le dorim să petreacă sărbătorile cu sănătate şi fericire şi, înainte de a-şi umple masa şi bradul cu bunătăţi şi cadouri, să-şi aducă aminte că există copii şi bătrâni care au nevoie, pe lângă mica lor farfurie cu hrană, de o strângere caldă de mână, de o lacrimă ştearsă de pe obraz, de un „Crăciun Fericit!” spus din toată inima, de o speranţă... Dorim tuturor cititorilor Business Forum, Sărbători Fericite, multă sănătate şi să păstreze în suflete mereu vie o speranţă... pentru România.