business-forum.ro

În peste jumătate din cazurile de abuz la adresa copiilor înregistrate în 2010 de autorități a fost vorba de neglijare (7642 dintr-un total de 11.232). Cel mai frecvent, abuzul şi neglijarea au loc în familie, iar victime sunt copii cu vârste între 3 şi 17 ani, aşadar pe tot parcursul dezvoltării lor.

Cea mai frecventă formă de abuz şi de violenţă asupra copiilor este şi cea mai puţin dezbătută şi conştientizată: neglijarea nevoilor fizice şi psiho-emoționale ale copilului de către adultul responsabil de creşterea sa.

Neglijarea este o formă non-fizică a violenţei și reprezintă incapacitatea sau refuzul adultului de a asigura dezvoltarea copilului în toate aspectele vieții sale. Ea poate fi de mai multe feluri:

-    alimentară – copilul nu este hrănit corespunzător nevoilor sale (hrană nepotrivită sau administrată necorespunzător; privare de hrană, etc)
-    vestimentară – copilul nu are haine, sau  este îmbrăcat nepotrivit și murdar.
-    neglijarea igienei  -  lipsa igienei corporale, mirosuri respingătoare, paraziţi;
-    medicală – când părinţii nu se îngrijesc de sănătatea copilului şi de efectuarea controalelor medicale de rutină;
-    neglijarea educaţională - neînscrierea copilului la grădiniță/școală, lipsa preocupării părinților pentru stimularea intelectuală a copilului, inconsecvenţa sistemului de pedepse şi recompense, lipsa de urmărire a progreselor şcolare;
-    neglijarea emoţională – poate cea mai frecventă şi cea mai insidioasă formă de neglijare – lipsa atenţiei din partea adultului pentru copil, lipsa contactelor fizice, a semnelor de afecţiune, a cuvintelor de apreciere
-    părăsirea copilului/abandonul reprezintă cea mai gravă formă de neglijare şi abuz.

Ce consecințe are neglijarea pentru copil?

Neglijarea afectează negativ atât dezvoltarea fizică a copilului, cât și pe cea psihologică.

Dacă alimentele adecvate nu sunt prezente în perioadele de creștere, dezvoltarea copilului nu va urma modelul normal şi vor apărea probleme precum: oprirea din creștere, dificultăți medicale cronice, dezvoltarea inadecvată a oaselor și mușchilor și o dezvoltare neurologică defectuoasă ce afectează în mod negativ funcționarea creierului și procesarea informațiilor. Lipsa unei îngrijiri medicale adecvate poate conduce la probleme de sănătate pe termen lung, cum ar fi pierderea auzului datorită netratării infecțiilor la nivelul urechilor.
Neglijarea severă mai ales a copiilor de vârstă mică afectează major creşterea şi dezvoltarea fizică şi intelectuală a copilului, iar în cazurile extreme poate conduce la spitalizarea, instalarea unei dizabilităţi şi/ sau decesul copilului.
Efecte psihologice

Efectele psihologice imediate ale neglijării sunt teama, izolarea și incapacitatea de a avea încredere în cineva. Alte dificultăți de ordin psihologic asociate neglijării includ depresia, retragerea, tulburări de panică, deficit de atenție și hiperactivitate, furie, tulburare reactivă de atașament, capacități cognitive, dezvoltarea limbajului, achiziții în plan educațional și performanțe mai scăzute.

Copiii neglijați sunt mai predispuși la comportamente antisociale, tulburări de personalitate și comportament violent. Uneori neglijarea duce la asumarea de responsabilităţi prea mari. Responsabilitatea de a îngriji frații mai mici îl împiedică pe copil să participe la activități adecvate vârstei lui, să se joace, să aibă prieteni, mergând chiar până la absentarea sau renunțarea la școală.

Pe termen lung, problemele psihologice asociate cu neglijarea includ tulburări de personalitate, tulburări de stres post-traumatic, depresie, tulburări de anxietate și psihoze. Depresia este, de obicei, cea mai întâlnită consecință a neglijării.

Transmiterea intergenerațională a neglijării este o alta consecinţă a acestui abuz asupra copilului. Adulții care au fost neglijați în copilărie au un risc mai crescut de a neglija proprii copii. Cu toate acestea, nu toți adulții care au fost neglijați în copilărie vor suferi aceste consecințe. Unii adulți sunt capabili să treacă dincolo de neglijarea pe care au experimentat-o, sunt firi optimiste și se simt mai curând provocați decât atacați de probleme.

Factori de risc sau ce fel de părinţi îşi neglijează copiii?

Deși situația fiecărei familii este unică, ținând cont de factorii de stres și de caracteristicile care pot favoriza neglijarea, există factori de risc generali, care cresc vulnerabilitatea unui copil de a fi neglijat:

•    Părinți care au fost neglijați la rândul lor;
•    Părinți cu o stimă de sine scăzută, control al impulsurilor scăzut, sau care trec prin dificultăți psihologice precum anxietatea sau depresia;
•    Părinți care nu au suficiente informații despre dezvoltarea copilului;
•    Părinți care se simt copleșiți de responsabilitățile parentale și resimt negativ orice solicitare din partea copilului. Astfel de părinți nu au adoptat complet rolul de părinte, au grijă mai mult de propriile nevoi în timp ce le ignoră pe cele ale copilului;
•    Familiile dezorganizate și izolate social sunt mai predispuse la situații de neglijare;
•    Părinți care nu pot fi empatici, de a înțelege sentimentele și nevoile celorlalți;
•    Factorii stresanți pot fi resimțiți mai dificil de către familiile cu un singur părinte.

Chiar și în familiile înstărite, unde copiilor aparent nu le lipseşte nimic, se poate ajunge la situații de neglijare. Astfel de cazuri se văd când părinții lipsesc mult de acasă, când nu mai au timp și energie ca să asculte nevoile reale ale copiilor lor, când nu reușesc să fie alături de ei în etapele de dezvoltare prin care trec.

Consilierea parentală efectuată de către specialişti poate ajuta părinţii să evite neglijarea copiilor.  Un astfel de serviciu gratuit de consiliere parentală este oferit de organizaţia Salvaţi Copiii în centrele de Consiliere Parentală aflate în 5 oraşe din ţară: Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Suceava şi Târgu Mureş. Detalii pe www.consiliere-parinti.ro sau pe www.salvaticopiii.ro